1. Managementul folosintelor si cerintelor de apa

Apa provine de ploile care cad pe terenul de cultura. Intrucat ploile nu sunt permanente, este nevoie ca apa cazuta sa fie inmagazinata undeva, de unde plantele sa o poata lua si folosi. Acest undeva este solul, pamantul, si acesta este unul din motivele principale pentru care cresterea plantelor, agricultura, si in cele din urma viata omului, nu este posibila fara un pamant de buna calitate.

Felul cum ajunge apa din ploi la planta, cata apa poate fi intr-adevar folosita, depinde de multe caracteristici ale terenului. Astfel, unele soluri pot inmagazina cantitati mari de apa, pana la 1.000 de metri cubi la 1 hectar, ceea ce este suficient pentru a asigura nevoia de apa a plantelor timp de 10, 20 sau chiar 30 de zile daca in acest timp nu cad alte ploi.

Masuri pentru buna folosire a apei in agricultura neirigata:

• Introducerea culturilor sau metodelor de agricultura potrivite pentru zona de precipitatie a lotului de pamant, alegerea de culturi putin pretentioase precum cerealele, floarea soarelui, mazarea, porumbul, lucerna
• sa se pastreze rezerve de furaje si chiar de alimente pentru familie, precum si rezerve de bani care sa acopere deficitele din eventualii ani slabi in precipitatii
• trebuie urmarita starea solului inainte de insamantare si starea culturilor in tot timpul anului pentru a putea adapta lucrarile agricole la modificarile care pot interveni oricand in cantitatea de ploaie si in starea de umiditate a solului[1]
• aplicarea ingrasamintelor sa se faca exclusiv pe baza unei analize biochimice a solului
• se vor aplica lucrari de intretinere a culturilor

Aplicarea udarilor in cursul perioadei de crestere a culturilor agricole se face in baza asa numitului regim de irigatie, care stabileste cate udari se aplica intr-un an, ce cantitate de apa se aplica pe intregul an, si cand se aplica aceste udari. In principiu, o udare se aplica atunci cand umiditatea solului a scazut pe adancimea pe care cresc radacinile culturii respective sub o anumita limita, asa numitul plafon minim al umiditatii. Fermierul poate sa aprecieze cand s-a atins aceasta umiditate scazuta sapand o mica groapa, pana la adancimea de circa 60 cm, sau mai simplu procurandu-si o sonda (un tub care se introduce in sol de unde scoate o mica cantitate de pamant), si sfaramand intre degete acest pamant. Daca pamantul se gaseste pe intreaga adancime la o umiditate la care umezeste hartia si degetele intre care este presat, iar prin uscare se deschide la culoare, este momentul de a aplica o udare.

Minimizarea pierderilor de apa

Pentru a minimaliza pierderile de apa este necesar ca terenul sa fie acoperit permanent cu vegetatie.

In practica fermelor este necesar sa fie respectate urmatoarele reguli:

• Lucrarea solului sa se execute la momentul optim de umiditate.
• Dupa recoltarea culturilor de vara la un interval minim de 5 zile, sa se efectueze dezmiristirea terenului printr-o lucrare cu grapa cu discuri daca solul este foarte uscat si prin aratura la o adancime de 15 -20 cm daca solul are umiditate optima.
• Obligativitatea efectuari araturilor de toamna pe intreaga suprafata cu exceptia terenurilor cu textura grosiera (nisipos, nisip-Iutos, lut-nisipos).
• Inca din toamna, sa se execute imediat dupa aratura o lucrare de discuire+nivelare a araturii.
• Pentru infiintarea culturilor de primavara, se vor folosii unelte agricole care sa patrunda cat mai putin in sol, astfel ca afanarea sa se execute cat mai la suprafata solului.
• Culturile sa fie mentinute cat mai curate de buriueni.
• Prasitoarele sa fie intretinute si mecanic pentru distrugerea crustei si astfel, evitarea pierderii apel din sol prin evapotranspiratie

[1] https://www.icpa.ro/documente/coduri/Utilizarea_eficienta_a_apei_la_nivelul_fermei.pdf

2. Managementul ingrasamintelor organice naturale

Asigurarea necesarului de nutrienti pentru culturile agricole si pentru pajisti este o problema care trebuie tratata si rezolvata cu mare atentie. Cantitatile de nutrienti care sunt aplicate trebuie sa fie in acord cu cerintele plantelor.

Utilizarea ingrasamintelor organice naturale si chimice in cantitati care depasesc cerintele inseamna risipa, cheltuieli suplimentare, chiar poluare a apelor de suprafata si subterane. Cu toate ca ingrasamintele organice naturale si in special gunoiul de grajd corect utilizate pot contribui la sporirea si conservarea fertilitatii solul, de-a lungul timpului acestea au fost inlocuite, adesea total cu ingrasamintele minerale.

Pentru a avea un plan cat mai bun de management al gunoiului trebuie :

• sa analizati probe reprezentative de gunoi, stabilind continutul lor in elemente nutritive ;
• folositi echipamente adecvate pentru distribuire pentru a nu degrada solul mai ales in cazul aplicarii primavara timpuriu ;
• calibrati echipamentele de distributie a gunoiului exact pentru doza pe care doriti sa o aplicati; • incorporati rapid gunoiul in sol (imediat dupa imprastiere), injectati-l direct in sol sau aplicati-l in benzi chiar pe randul plantelor ;
• gunoiul semilichid, gunoiul de la pasari si namolurile lichide fermentate cu continut ridicat da azot accesibil vor fi aplicate in primavara ; valoarea lor scade daca se aplica in toamna datorita pierderilor prin levigare, in special pe solurile nisipoase si pe solurile subtiri ; gunoiul de grajd si namolul deshidratat poate fi aplicat in toamna deoarece au azotul mai putin accesibil si deci riscul de levigare este mai redus ;
• aplicati azot usor accesibil pentru a satisface necesarul de azot al culturilor ; nu aplicati mai mult de 250 kg/ha/an azot organic total provenit din gunoi de grajd ;
• aceste masuri sunt obligatorii in zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati din surse agricole, unde se controleaza dozele si timpul de aplicare. [1]

Eficienta gunoiului de grajd este mai mare daca se administreaza impreuna cu ingrasaminte minerale, in special cu cele fosfatice. Aceasta permite reducerea dozelor de azot cu 20 - 50%, fara ca sporul de productie sa scada.

Se va evita administrarea gunoiului, ca si a oricarui tip de ingrasamant, pe timp de ploaie, ninsoare si soare putemic si pe terenurile cu exces de apa sau acoperite cu zapada. In plus fata de cele aratate mai sus, nu se recomanda sa fie aplicate daca:

• solul este puternic inghetat; sau
• solul este crapat (fisurat) in adancime, sau sapat in vederea instalarii unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutura.

Ingrasamintele verzi se pot aplica pe orice tip de sol, dar au o eficienta sporita pe solurile luvice si nisipoase. Adancimea de incorporare este intre 18-25 cm, in functie de sol, umiditate, volum al masei vegetale, etc. Pentru usurarea incorporarii, se recomanda tavalugitul culturii, iar atunci cand masa vegetala este foarte bogata si tulpinile sunt lungi, este bine sa se marunteasca masa vegetala printr-un discuit.

Pe solurile grele argiloase, ca si pe nisipurile din zonele secetoase se recomanda ca incorporarea sa se faca cu cel putin 30-45 de zile inaintea semanatului de toamna. In schimb, in zonele cu ploi suficiente, incorporarea este bine sa fie facuta numai cu 2-3 saptamani inaintea semanatului de toamna.

Pentru semanaturile de primavara, acest tip de ingrasamant este deosebit de indicat, cu conditia ca ingroparea acestuia sa fie facuta toamna cat mai tarziu.[2]

[1] https://www.icpa.ro/documente/coduri/Aplicarea_ingrasamintelor_organice.pdf

[2] https://www.icpa.ro/documente/coduri/Aplicarea_ingrasamintelor_organice.pdf

3. Distribuirea si depozitarea ingrasamintelor organice naturale pe sol

Ingrasamintele organice de diferite proveninente si cu o consistenta variata (gunoi de grajd, urina, must de gunoi de grajd si alte dejectii lichide, semifluide-pastoase, ingrasaminte organice lichide, namoluri de canalizare, etc.,) sunt considerate ca surse valoroase de materie organica, azot, fosfor, potasiu si alte minerale, care sunt indispensabile culturilor agricole.

Perioadele cand se aplica ingrasaminte organice trebuie stabilite in functie de diferite conditii:

• cat mai devreme posibil, in cadrul perioadei de crestere a culturilor, pentru a maximiza preluarea nutrientilor de culturi si a minimiza riscul poluarii ;
• sa fie evitata aplicarea lor in perioadele de extra-sezon (in afara fazelor de vegetatie activa), care variaza in cadrul tarii, depinzand de conditiile climatice locale, intre lunile octombrie si februarie, perioada maxima fiind specifica pentru zonele umede si reci, in care sezonul de vegetatie incepe mai tarziu.
• in anumite areale, in special pe soluri subtiri, dezvoltate pe calcare, exista pericol iminent de poluare a apelor subterane-intotdeauna acest pericol trebuie luat in considerare cand se aplica ingrasaminte organice in astfel de areale cu risc ridicat.
• conditiile meteorologice, starea solului si a resurselor de apa care fac ineficienta sau riscanta aplicarea ingrasamintelor organice pe teren si trebuie luate masurile necesare pentru evitarea poluarii apelor.

Gunoiul se administreaza de regula toamna, la lucrarea de baza a solului ( prin aratura cu intoarcerea brazdei), in conditii meteorologice favorabile, in special pe timp noros si cu vant slab. Pe masura ce gunoiul se imprastie, terenul este arat cu plugul, care amesteca si incorporeaza bine gunoiul. Incorporarea se face mai adanc, pana la 30 cm, pe terenurile usoare (nisipoase) si in zonele secetoase si mai putin adanc, pana la 18- 25 cm pe terenurile grele, reci si in regiuni umede. In zonele mai umede se poate administra si primavara.[1]

Distributia ingrasamintelor organice pe suprafata solului este mai uniforma daca materialul este cu umiditate moderata si daca poate fi destramat si maruntit. Cand gunoiul de grajd are umiditate mai mare, mai ales daca este fara asternut sau asternutul nu este uniform amestecat cu dejectiile, imprastierea ingrasamantului se face in bucati mari, provocand concentrari pe anumite portiuni de suprafata. Materialul mai umed se lipeste de organele de lucru ale masinii, inrautatind si mai mult calitatea lucrarii.

In depozitatea ingrasamintelor organice, de cea mai mare importanta sunt spatiilor depozitare, care trebuie sa permita stocarea acestora pana la distribuirea lor pe teren in perioadele optime de aplicare.

In perioada depozitarii trebuie sa se verifice daca:

- toate apele provenite din ferma, conventional curate, cum ar fi scurgerile din apele de ploaie de pe acoperisuri sau de pe suprafetele si platformele curate nu ajung in apele uzate in sau spatiul depozitarii gunoiului de grajd, si sunt drenate separat. Trebuie sa se urmareasca atent cantitatea materialelor organice produse in ferma si modul in care ploile afecteaza cantitatea finala care terbuie stocata. In acest sens, se vor luate urmatoarele masuri:

- se va calcula cantitatea dejectiilor provenite de la animale;

- se calculeaza volumul apelor uzate generate;

- se va calcula capacitatea de stocare necesara in care nu se face administrarea ingrasamintelor, capacitate suficienta care sa nu conduca la poluare;

- precipitatiile de pe acoperisuri, platforme si incinte deschise, drumuri si terenuri sa nu ajunga in spatiile destinate depozitarii; in acest mod se poate pastra nediluata concentratia de nutrienti din ingrasamintele organice naturale;

- costurile finale de realizare a acoperirii zonelor concrete de stocare se pot considera beneficii prin minimalizarea producerii de ape uzate;

- acoperirea spatiilor de stocare, care reduce si pierderile de nutrienti.[2]

In utilizarea in agricultura a gunoiului de grajd, depozitarea este una dintre cele mai importante faze pentru imbunatatirea si conservarea caracteristicilor pozitive. In vederea alegerii unui amplasament adecvat pentru spatiul de depozitare a gunoiului de grajd se au in vedere in primul rand accesibilitatea si distanta fata de grajduri si locuinta, pentru asigurarea unei gestionari eficiente si confortabile a materialului organic rezidual, cu risc minim atat pentru fermier cat si pentru vecini. Spatiul de depozitare trebuie asezat pe o suprafata orizontala sau cvasi-orizontala, de preferinta joasa. Cand este situat la baza unei pante, apa scursa de pe urma precipitatiilor trebuie deviata la o anumita distanta de zona de depozitare. Daca spatiul de depozitare este prevazut cu acoperis, apa scursa de pe acesta trebuie directionata la o anumita distanta de gunoiul de grajd, in scopul protejarii balegarului de umezirea excesiva si a prevenirii contaminarii corpurilor de apa din imediata apropiere.

Depozitarea in camp deschis a gunoiului de grajd trebuie evitata pe cat posibil, datorita riscului de pierdere a materiei organice si nutrientilor prin scurgere la suprafata, infiltratie si volatilizare, de diminuare a starii de fertilitate si de sporire a riscului de poluare. Asadar, se recomanda impetuos evitarea depozitarii pe termen lung a gunoiului de grajd in spatii neacoperite.

4. Aplicarea ingrasamintelor chimice

Se recomanda ca ingrasamintele chimice sa fie aplicate prin incorporarea directa in sol. Se recomanda evitarea efectuarii fertilizarii pe soluri proaspat lucrate in profunzime (afanare adanca, desfundare), pentru a impiedica spalarea nitratilor spre subsol si apele subterane. Ingrasamintele chimice solide, sub forma de pulberi sau sub forma de granule, pot fi aplicate pe camp prin imprastiere la suprafata cu ajutorul masinilor de aplicat ingrasaminte. Masinile cu buncar de capacitate mare permit realizarea de capacitati de lucru mai mari, fara sa fie nevoie sa se incarce prea des cu ingrasamant, dar buncarul/bena cu capacitate mare fac ca in ansamblul ei masina sa fie grea si sa exercite o tasare asupra solului. Masinile cu distribuitor de tip disc centrifugal sunt relativ simple, cu ele pot acoperi suprafete mai mari in unitatea de timp, dar calitatea lucrului este ceva mai slaba in comparatie cu cea a masinilor cu distributie mecanica.[3]

Cerinta principala a lucrarii de administrare este sa se dozeze ingrasamintele cat mai constant si sa se distribuie cat mai uniform. Daca debitul este reglat corect, cantitatea stabilita de ingrasaminte la hectar va putea fi respectata. Uniformitatea distributiei are importanta mare, caci o distributie neuniforma face ca in unele zone cantitatea de ingrasamant sa fie mai mica, neasigurandu-se efectul de ingrasare scontat, iar in altele sa fie concentratii prea mari de ingrasamant, provocand prin aceasta poluarea locala a solului.

La alegerea tipului de ingrasamant si a modului de aplicare a ingrasamintelor chimice, precum si la stabilirea cantitatilor care se vor utiliza, se tine seama de cerintele culturii, de rezervele solului in nutrienti, de caracteristicile solului (tipul, capacitatea de retinere a ingrasamintelor, pHul etc.) si de conditiile de clima si meteorologice. In plus se va lua in considere obligatoriu istoricul campului si anume ce culturi au fost practicate in anii precedenti, ingrasamintele aplicate si daca au fost sau nu utilizate sisteme de irigatii.

Utilajele si echipametele moderne de fertilizare sunt de mare precizie, astfel incat permit efectuarea reglajelor necesare pentru asigurarea aplicarii uniforme si dozele calculate.

Sunt necesare totusi cateva masuri care trebuie luate de fiecare fermier:

- verificarea ingrasamantului chimic ce urmeaza a fi aplicat;

- verificarea uniformitatii si a cantitatii administrate prin dispozitivul de imprastiere. Abaterile trebuie sa fie mai mici de 15%;

- respectarea benzilor de protectie din apropierea cursurilor de apa in care nu se face administrarea ingrasamintelor chimice.

- nu se vor administra ingrasaminte chimice prin imprastiere pe timp de vant;

Nu se vor aplica ingrasaminte minerale daca:

- solul este crapat in adancime sau pregatit in vederea instalarii unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutura; sau campul a fost prevazut cu drenuri sau a suportat lucrari de subsolaj in ultimele 12 luni.

- solul a fost inundat si/sau are exces de umiditate;

- solul a fost inghetat 12 ore sau mai mult in decurs de 24 ore;

- solul esta acoperit de zapada.

Daca se aplica pe un teren si ingrasaminte organice naturale, aplicarea ingrasamintelor chimice se va face intotdeauna ca o suplimentare pana la necesarul optim de nutrienti al culturii.

5. Deseuri si resturi provenite de la exploatatiile agro-zootehnice

In exploatatiile agro-zootehnice, pe langa deseurile cu valoare fertilizanta - gunoi de grajd, dejectii lichide si fluide, pot rezulta si alte deseuri si resturi, care netratate corespunzator pot deveni agenti de poluare ai solului, apei si aerului.

In aceasta categorie sunt incluse diferite excretii lichide si solide rezultate, de exemplu, de la mulsul animalelor, de la locurile de sacrificare ale acestora, ape uzate de la lucrarile de igenizare a adaposturilor etc. Ele trebuie gestionate cu foarte mare atentie pentru a evita poluarea apei si solului de catre unele substante periculoase sau toxice pe care le contin (agenti patogeni, metale grele, detergenti, substante chimice folosite la dezinsectie si dezinfectie, etc.).

Orice posesor de animale trebuie sa raporteze moartea unui animal medicului veterinar, care, in urma examinarii, va recomanda procedura cea mai adecvata de depozitare sau tratare pentru situatia semnalata. Tratarea acestor tipuri de deseuri se face in unitati specializate, aprobate de Agentia Nationala Sanitara Veterinara.

 La alegerea locului de ingropare se va avea in vedere ca acesta sa fie situat la cel putin 500 m de vatra localitatii si la cel putin 250 m de fantani, foraje sau izvoare din care se extrage apa potabila pentru oameni si animale.

In aproximativ 90% din localitatile rurale, depozitarea gunoiului de grajd se face in principal in spatii deschise si pe solul neprotejat. Paturile de paie sub gunoiul de grajd sunt foarte rar folosite. In mai putin de 10% din localitatile rurale se utilizeaza o forma de protectie a solului de catre majoritatea fermierilor. In 65% dintre localitati, nicio gospodarie nu utilizeaza vreo metoda de protectie a solului. De obicei gunoiul de grajd nu este depozitat in camp. Amestecarea gunoiului de grajd cu resturile menajere este o practica comuna in aproximativ 25% dintre localitati. In general, fermierii nu colecteaza dejectii lichide in containere aflate la exterior sau interior si nu utilizeaza vreun mijloc de transport al acestora catre culturile din camp.[4]

In vederea gestionarii corespunzatoare a deseurilor menajere si asimilabile, se recomanda colectarea selectiva a acestora, in recipiente speciale (ex. europubele de 120 l), pe fractii (hartie si carton, sticla, plastic), iar apoi transferarea lor catre cel mai apropiat sistem de colectare la nivel comunal/judetean, cu o frecventa 1 data la doua saptamani.

In cazuri speciale, se accepta urmatoarele moduri de gestionare a acestui tip de deseuri:

• deseurile de hartie si carton sa fi utilizate la aprinderea focului;
• deseurile de sticla, constand in fapt in variate ambalaje de produse alimentare sau bauturi (borcane, sticle), sa fie reutilizate in diverse scopuri casnice;
• materialele plastice: PET-urile sa se reutilizeze pentru transportul unor cantitati reduse de lapte; pungile de plastic sa se reutilizeze pentru ambalarea produselor lactate la transport etc.

 Fractia biodegradabila (resturi vegetale, resturi alimentare) va fi supusa unui proces de compostare in-situ, in amestec cu resturile vegetale provenite de la stana. In cazuri speciale, se accepta utilizarea deseurilor biodegradabile si a uleiurilor si grasimilor ca hrana pentru cainii de la stana sau depozitarea acestora in preajma constructiei, daca conditiile permit transformarea acestora in compost.

Deseurile de tesuturi animale (ex. copite, diferite tesuturi organice, lana, cadavre), se efectueaza colectarea acestora in recipiente speciale si predarea catre o firma de specialitate.

Dejectiile animaliere vor trebui depozitate pe platforme special amenajate.

Deseuri provenite de la prepararea si procesarea carnii si a alimentelor de origine animala (ex. resturi de carnuri, resturi de produse lactate, apa uzata rezultata in urma spalarii recipientelor de colectare si procesare a carnii si produselor lactate) vor fi colectate in recipiente speciale, dupa care vor fi utilizate in hrana cainilor de stana sau depozitate organizat in preajma constructiei, daca conditiile permit transformarea acestora in compost.

Intrebari frecvente / Forum –managementul fermei

1. Cum pot gestiona mai bine resursele de apa in ferma pentru a reduce cheltuielile?
2.  

[1] https://www.icpa.ro/documente/coduri/Aplicarea_ingrasamintelor_organice.pdf

[2] https://fundatia-adept.org/wp-content/uploads/2018/05/Bune-practici-privind-gestionarea-deseurilor-web.pdf

[3] https://www.ospacluj.ro/doc/Metode-si-epoca-de-aplicare-a-ingrasamintelor.pdf

[4] https://fundatia-adept.org/wp-content/uploads/2018/05/Bune-practici-privind-gestionarea-deseurilor-web.pdf